Vazand toate transformarile mele in mai putin de un an, cunoscutii m-au indemnat sa scriu despre asta în speranta ca mai ajuta si pe altii. Slabisem mai bine de 20 de kg intr-un timp relativ scurt, dupa unii intr-un timp mult prea scurt, atunci majoritatea ma intrebau ce dieta tin? Le raspundeam simplu nici o dieta! fac sport!

Pana in 2005 nu simtisem ce e aia frica, iar 2010 avea sa devina anul cu cele mai multe frici, cu toate ca trecusem printr-o experienta destul de neplacuta in 1994 si am fost la cateva secunde sa-mi pierd viata, am tratat ca pe o experienta neplacuta si atat. In 2010 dupa 3 pietre la rinichi eliminate natural si la o marime destul de considerabila, una eliminata dupa o sedinta de litotritie, aparuse si apneea prin somn da ceva nu mergea, toate vizitele medicale din anul ala erau dominate de o singura fraza, e cam tarziu, dar mai putem face cate ceva, atat de speriat am fost incat am evitat sa mai merg la medic. Ultima vizita medicala din anul ala indicau toate analizele la pragul limita de sus încat am încetat sa mai sper in ceva. Initial te gandesti ca nu esti atat de ghinionist sa ti se întample toate tie si o perioada ignori, dupa incepi sa speri si crezi ca mai e o sansa ca medicii sa se insele, pe urma realizezi ca totul tine doar de tine, continui pana în ultima secunda sau te resemnezi. O perioada am cautat orice sa fentez lucrurile, dar observasem ca ma mint si incepi sa-ti analizezi fricile, una si cred ca cea mai importanta era ca nu mai am timp sa fac toate lucrurile la care visasem si le tineam ascunde intr-un ungher al inimii.

A fost o perioada agitata si dominata de frici, dar si o perioada cu multe invataminte, în primul rand am început cu sanatatea, prima intrebare a fost unde greseam? Modul dezorganizat, cu o alimentatie dusa in extrem, singura masa pe zi si asta seara tarziu, fumatul in exces, sedentarismul, stat in fata unui calculator mai mult de 10 ore pe zi, faptul ca nu consumam alcool nu m-a ajutat la nimic! nu compensam nimic, din contra! Oboseala acumulata în timp îsi spunea cuvantul, tot mai multa cafea si tot mai multa cola sa pot rezista, da trebuia sa schimb toate astea!

Restartul? a venit de la un Prieten cand mi-a zis “te aud razand pentru prima oara in sase ani!”, a venit ca o palma, probabil primul lucru care m-a trezit la realitate! Era cazul sa-mi inving fricile sa le domin si sa scap de ele. Una din frici era frica de singuratate in momentele de criza, pentru mine erau doua, durerea provocata de pietrele la rinichi si atacurile de apnee prin somn. Si intr-un caz si in celalalt mi-am dat seama ca nu ma ajuta cu nimic prezenta unei persoane. Cand te dor rinichii si îti vine sa “sari ca mingea” prezenta unei persoane mai rau te agita, în cazul atacurilor de apnee prin somn la fel, te ajuta doar in cazul cand ai langa tine o persoana mult prea puternica si nu intra in panica. Tu esti singurul care poate sti ce e mai bine pentru tine si ce îti face rau, pierzi o gramada de timp încercand sa arati lumii cine esti în loc sa te descoperi pe tine! Asta e prima greseala, încercand sa-i multumesti pe altii și uiti de tine.

Restart-uri au fost multe, sau multe elemente care au ajutat sa ma schimb, au fost mai multe persoane care m-au ajutat, nu pot defini doar un singur lucru, sau doar o singura persoana, am invatat de la toti cate ceva! Și de la cei care erau sa devina o lectie pentru mine si de la cei care urmau sa devina o “binecuvantare”! În primul rand am renuntat la pastile, pentru a scapa de dureri luam haotic pastile, cum ziceau apropiatii cu “pumnul”. Ca sa compensez lipsa pastilelor am inceput sa fac sport si sa fiu atent la ce mananc, evident ai nevoie de exercitiu si sa depui un minim de efort, dar cel mai important e sa vrei si sa accepti schimbarea.

Dupa o durere groaznica de stomac, am renuntat pentru doua luni la carne, paine, cola si orice mi-ar fi putut face rau, o luna am scos frigiderul din priza si noaptea visam toate mancarurile posibile si imposibile.

Ala a fost restart-ul stiam ca trebuie sa ma schimb! Și ca sa îmi indeplinesc visele aveam nevoie de exercitiu, disciplina si vointa! La început a fost doar vointa pe urma au venit toate nativ. Trebuie sa observi singur ce te ajuta si ce nu te ajuta, nu gasesti un manual, la mine au venit toate la pachet, o dieta echilibrata, sport, sanatate, înveti singur ce îti face bine si ce e rau. Înveti ca totul tine doar de tine si primul pas e acceptarea, totul tine de tine si de gandurile pe care le emiti, nu e nimeni vinovat pentru esecurile tale, tu accepti daca lasi binele sau raul in viata ta. Tu esti responsabil si pentru binele pe care il primesti si pentru raul pe care îl accepti. Nu e nimeni responsabil daca tu esti fericit sau nefericit, tu singur îti cladesti si fericirea si nefericirea. Cu siguranta au fost multi oameni care m-au ajutat sa ajung aici si le multumesc in egala masura si celor care au ramas langa mine si celor care au decis sa plece. Am învatat de la fiecare cate ceva si le multumesc! Am învatat si de la cei pe care i-am considerat buni si de la cei pe care nu mi se pareau prea buni, în primul rand am învatat sa nu închid usi, în al doilea rand sa nu fiu cuprins de orgolii, am învatat ca nu trebuie sa demonstrez nimanui nimic si sa-mi ofer în primul rand mie tot timpul din lume! Am învatat sa pot trai linistit ca pe urma sa multumesc oamenilor din jurul meu! Și daca pot sa ajut ori de cate ori este nevoie sa ofer ajutor acolo unde este cazul!

Cu siguranta poti gresi oricand, chiar daca ai învatat o gramada de lectii! De aia uneori “Dumnezeu îti repeta lucruri, pentru ca tu sa le înveti”. Stiu si am învatat un singur lucru nu trebuie sa te opresti din învatat, în primul rand sa înveti despre tine ce îti face bine si ce îti face rau, ce e gresit în gandirea ta, ce te afecteaza si ce poti îndrepta.

Frici? da am avut multe, dar am invatat sa le domin, cand am început cu bicicleta anul trecut eram mai mult pe jos(cazut) decat pe bicicleta, cu toate astea am pedalat 5 ore pe ploaie la un traseu de 200 de km, in alta tura cand imi cedase genunchiul pedalasem 30 de km fara sa simt piciorul drept si cu dureri ca de cutite infipte, am învatat sa domin si frica si durerea, am învatat ca totul tine de cat de mult vrei sa te cunosti si de mult accepti sa te schimbi in bine. În binele pe care îl consideri tu, nu tine de altii sa-ti defineasca binele, tu esti singurul care orchestreaza viata ta. Ca vor fi persoane in viata ta ce vor rezona sau nu cu ceea ce faci sau transmiti? da! Dar asta pentru o perioada scurta sau mai lunga de timp, la final tot singur ai sa ramai si destul de important, depinde ce amintiri vei purta cu tine, cu cat mai multe cu atat mai bine!

M-am apucat de sport sa nu ma mai gandesc la fricile mele, pe urma am observat ca trebuie sa schimb alimentatia daca vreau sa continui cu sportul, pe urma am observat ca am nevoie de odihna ca sa fac toate astea, restartul a venit de la oameni ce reprezinta o “binecuvantare” pentru mine. Cineva mi-a adresat o întrebare oarecum amuzanta “din cauza drobului de sare, încetezi sa mai traiesti?”…raspunsul e nu! Stiu e oarecum tarziu, dar daca stai si analizezi niciodata nu e prea tarziu!

Am invatat toate astea citind si experimentand, multe mi se parea si mie fabulatii, cum la multi li se pare si acest text. Cand eram întrebat cum am slabit si le spuneam prin sport, majoritatea cautau instinctiv diete de slabit pe google, ma amuza toate episoadele astea, am slabit fara sa-mi impun asta, am slabit pentru ca asta imi facea bine si ca era o componenta esentiala. Cand si de ce am facut toate astea? Atunci cand am considerat eu ca e mai bine pentru mine si cand am incetat sa mai alerg sa multumesc pe toata lumea. E o utopie, nu poti multumi pe toata lumea, vei duce o lupta epuizanta si de multe ori cu rezultate dezastroase pentru tine! În primul rand îti faci asteptari si cu cat ajuti mai mult cu atat îti vei da seama ca multumirile vor fi din ce in ce mai putine. Nu trebuie sa multumesti pe nimeni, faci ce e mai bine pentru tine si atat! Cu cat te zbati sa arati altora ceva, cu atat ei vor intelege mai putin, lasa doar oamenii care rezoneaza cu tine, in preajma ta! Ceilalti? Nu le inchide usi dar tine-i la distanta, pastreaza un dialog la limita care nu te afecteaza, nu încerca sa-i explici nimanui nimic, daca nu îti întelege felul tau de a fi, slabe sanse sa înteleaga vre-o data! Retine un singur lucru! Tu esti cel care îsi face singur rau, nimeni nu îti poate face rau daca tu nu accepti!

Care a fost restartul? Atunci cand m-am regasit pe mine si am început sa gandesc sa sper si sa lucrez pentru lucrurile în care cred, cand am încetat sa mai cred ca ma poate ajuta cineva mai mult decat mine! Ca a fost un traseu lung si anevoios? Da, dar în momentul cand te regasesti pe tine, nimic nu se compara! ca am gresit si înca mai gresesc? Da! dar asa invat si cu siguranta evit sa repet greseli atunci cand stiu sigur ca nu ma ajuta!

Ce am castigat din toata experienta asta? Am pierdut mai bine de 40 de kg, in conditiile in care m-ai bine de 20 de ani nu am scazut sub limita de 104-106 kg si spre finele lui 2016 aveam 125 kg. Am mai bine de un an de cand a disparut apneea prin somn, chiar daca mai sunt cateva semne, consider eu ca e ok. Ca au mai fost probleme de sanatate? Am invatat sa-mi inving fricile si nu ma mai sperie, stiu cum sa gestionez si ce sa-mi ofer pentru a fi bine. Ca mai am inca frici? Cu siguranta da, dar am invatat sa le infrunt, un singur lucru stiu ca nu sunt las si accept orice provocare dar care sa aiba si o logica in capul meu, deci stiu ca la final va fi asa cum imi doresc eu!

Nu e o reteta despre cum sa slabesti si cum sa faci sport, e despre cat rau iti faci singur încetand sa te gandesti la tine! Crezand ca ajuti pe altii nu faci nimic altceva decat sa te “ingropi” pe tine, nu trebuie sa demonstrezi nimanui nimic! SIngurul om important din viata ta esti tu, daca te ajuti pe tine îi vei ajuta si pe cei din jurul tau. Daca te pierzi pe tine, vei pierde tot negresit!

Multumesc celor care au ales sa fie langa mine! Le multumesc si celor care au ales sa plece! Am invatat si de la unii si de la altii! Multumesc celor care nu au fost fizic langa mine, dar am simtit mereu prezenta lor! Va multumesc ca m-ati ajutat sa fiu eu!

Povestea toata o gasiti aici(Despre Frici – format pdf) si contine:
Dominati de frici! -18.10.2018
invitatie la intalnire cu tine! – 20.10.2018
Epilog – 21.10.2018

 

Categories: Doar Eu

Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock, din 2017 de cele mai multe ori ascult aceasta muzica pe bicicleta si uneori alergand prin parcuri. As putea spune ca am descoperit sportul la 46 de ani, frumoasa varsta :) Cu toate astea nu mi-e rusine sa ascult muzica de fanfara, e muzica ce am auzit-o pe meleagurile mele. Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. De multe ori am fost criticat ca privesc doar in alb si negru, dar nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

2 Comments

Ioana · October 19, 2018 at 6:55 am

Ma bucur ca te-am cunoscut si ma bucur cum gandesti azi!

    Adrian · October 19, 2018 at 7:05 am

    Iti Multumesc Ioana!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *