Iti faci o gramada de preconceptii de-a lungul vietii si multe dintre ele te urmaresc ca o umbra, pana descoperi cata energie risipesti pentru lucruri de nimic… Alergam dupa lucruri care de cele mai multe te fac nefericit/a dupa caz si ai nevoie de atat de putin sa te bucuri de lucruri “mici”, atat de putin iti trebuie sa fii fericit…In goana noastra dupa “lucruri”, ai putea zice ca e o fuga contra cronometru dupa a fi nefericit/a. Nu ai timp sa multumesti, nu ai timp sa alegi lucruri simple, nu ai timp sa te bucuri de nimic! Alergam dupa lucruri mari! Linia de demarcatie e extrem de subtire, nici nu-ti dai seama cand poti da “buna ziua la gaste”, vorba unei persoane pe care o apreciez.

Vorbeam de preconceptii, am tinut alcool-ul la distanta mereu, in primul rand pentru raul care il provoca oamenilor apropiati din jurul meu, de multe ori reactionam chiar taios, fiecare om are povestea lui, fiecare om reactioneaza diferit la bucurii la necazuri, unii sunt puternici si trec peste toate, aparent “nesifonati”, altii mai putin puternici, unii trec zambind peste toate, altii nu, dar de cele mai multe ori “judecam” si pe unii si pe ceilalti, asta ne arata cat de superficiali suntem.

In ultimul timp observasem un personaj in “graba” mea spre metrou, pe langa bidonasul de bere, zi de zi avea un ziar si il studia, in fiecare dimineata acelasi lucru, ca intr-un joc imaginar imi faceam autocritica ca nu-mi fac mai mult timp pentru citit, viata iti ofera tot felul de exemple, din unele inveti imediat, din unele iti trebuie timp sa le intelegi. Discutam zile trecute cu un amic, ai nevoie de foarte putin sa treci dintr-o extrema in alta, de la agonie la extaz si de cele mai multe ori oamenii “normali” nu fac fata schimbarilor majore. De la rau la bine e simplu, invers se complica toate, nu oricine poate avea abilitatea asta, de multe ori ne alegem personaje si ne dorim sa fim la fel fara sa le cunoastem povestea din “spate”. De asta de multe ori alergam dupa lucruri care nici macar nu ne trebuiesc. De multe ori vedem persoane care au cu mult mai putin fata de noi, dar stiu sa se bucure de lucrurile mici.

Nu te poti bucura de un rasarit sau un apus din spatele zidurilor si cu siguranta nu vei simti mirosul “curat” al ploii din spatele unui televizor indiferent cat de mare e, alergam dupa lucruri mari fara a simti cat de mult ne apasa lipsa lucrurilor mici. De multe ori epuizati de alergarea noastra ne ascultam si inima. dar de cele mai multe ori e prea tarziu, suntem prea obositi pentru a ne mai bucura. Abia atunci iti dai seama cat de putin ti-a trebuit pentru a fi fericit si cat de bogat esti fata de altii!

Alergam dupa lucrurile altora si pe ale noastre le lasam “prafuite” intr-un colt de inima, pentru ca nu avem puterea de a fi fericiti, ne cheltuim tot timpul cautand nefericirea, cautand mereu sa fim altceva, altcineva, orice in afara de noi!

Categories: Doar Eu

Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei, fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock ... Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. Obișnuit să privesc doar in alb si negru, nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred ... nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published. Required fields are marked *