Savurez cafeaua, nu sunt decis inca…Jazz, Blues-rock sau Cesaria Evora, ma hotarasc eu … spun amuzat in gand. Cred ca astazi voi scrie despre parcuri imi spun in gand, m-a fascinat mereu natura.
Cobor la Timpuri Noi si ma indreptam spre parcul Tineretului. Trecuse ceva timp de cand ma aflam in Bucuresti, dar inca nu vizitasem nici un parc, simteam dorinta asta, dar parca nu sosise timpul lor.
Era in perioada cand cautam diete, nu gaseam haine pe marimea mea si consideram ca dieta e singura solutie. Cu toate astea parcurile m-au ajutat cel mai mult.
Dragostea pentru natura mi-a fost insuflata de bunicii mei, oameni simpli modesti, dar cu o experienta bogata de viata.
Copilaria mi-am petrecut-o in casa bunicilor, un cartier linistit de case, curtea mai mult decat generoasa cu foarte multi pomi fructiferi imi dadea posibilitatea sa ma simt ca un Mustang in prerie. Aproape 10 mii de mp o curte impartita in trei de catre trei surori, cu garduri mai mult simbolice si porti care nu s-au inchis niciodata pana la moartea lor a fost leaganul copilariei mele, as putea spune ca am avut o vacanta prelungita. Pana la 27 de ani locul ala devenise universul meu, este locul in care, oricand m-as intoarce ma reincarca cu energie, m-as odihni doar privindu-l.
Drumul de la Timpuri Noi pana Parcul Tineretului nu era lung, dar mi se parea ca nu se mai termina; citisem tot ce gasisem despre Parcul Tineretului si asteptarea merita orice secunda. Cu ajutorul Google Maps am gasit relativ usor drumul catre zona lacului…linistea locului iti da un sentiment placut, te relaxezi fara sa vrei, lasi imediat povara “incarcaturii” tale. Am ales doar zonele linistite, ce-i drept dimineata parcul este destul de gol.
Cu siguranta sunt multe locuri frumoase, posibil si mai curate si mai ingrijite, depinde ce vrei sa vezi, fiecare loc e unic si are semnificatia lui.
Aleile linistite te indeamna imediat la visare, te vezi tanar si plin de energie, dupa matur in lupta ta continua de a construi, dar si obosit de grijile cotidiene.
Aici e locul unde tot acest bagaj se disipa, toate grijile tale se risipesc precum ceata la ivirea zorilor. Linistea parcului e intrerupta pentru scurt timp de cateva pasari, o sincronizare perfecta unde doar natura ti-o poate oferi.
Sfarsitul verii, era anuntat prin iarba uscata din loc in loc, diferitele tipuri de copaci iti bucura ochiul in armonia de culori; se vede ca parcul e ingrijit, dar nu o ordine perfecta, parca sa iti arate ca frumusetea nu sta in perfectiune.
Pasesc agale pe aleile curate, tinta mea era lacul…fara apa nimic nu e perfect… imi spun in gand… nu era foarte cald, dar kilogramele in plus isi spuneau cuvantul.
Scot telefonul mai privesc inca odata pe Google Maps…si vad ca lacul ar trebui sa fie foarte aproape…nu poti sa nu remarci linistea, cine ar fi crezut in larma aceasta, o oaza de liniste, da poti spune linistit – Bucurestiul iti ofera de toate.
Ajung la lac…fac cativa pasi si vad ca toata lumea din jurul meu alearga.. am inceput sa alerg si eu mai mult de rusine si mai tarziu .. mi-am dat seama ca ala a fost inceputul. Spre sport, uneori spre o alta gandire, acolo am vazut ca se poate…si tot ce a fost inainte au fost doar temeri.
Parcul ala imi dadea energie, efortul primei ture de lac intr-o alergare usoara aproximativ 3,5 km aproape ca nici nu se simtea, ceva ma atragea ca un magnet, as fi zis ca as cunoaste parcul asta de cand ma stiu … si nu il vazusem nici o secunda. Incerci sa te atasezi cat mai putin de oameni si locuri, tocmai ca despartirea sa nu fie atat de violenta, dar unele locuri iti raman in amintire si le porti in gand si inima pentru tot restul vietii.
Ma suna un Prieten:
– Ce faci?
– ..alerg…
– Unde?
– intr-un parc..Tineretului.
– Ok…sun mai tarziu…
Opresc la o cismea, ma clatesc pe fata, imi trag sufletul, nu eram atat de obosit incat sa ma intorc spre casa…incep si a doua tura de lac, dar intr-un ritm mai alert….
Aproape finalizam a doua tura de lac, telefonul suna insistent..acelasi Prieten:
– Ce faci?
– tot alerg ☺️…
– Si nu te opresti?
– inca nu ☺️🤭…nu simt oboseala ☺️.
– Treci la munca ☺️…lasa prostiile… o spune pe un ton glumet.
– ok, ok…dar stii e sambata astazi ☺️… e zi libera ☺️.
– Poate pentru tine…se aude cum rade …si imi ureaza toate cele bune…
– Stii…ma bucur … stiu ca nu o spune din complezenta…
Imi indrept pasii pe o alee ce ducea spre iesirea din parc…cateva frunze ruginii cazute pe iarba tunsa ingrijit, prevestea venirea toamnei…daca nu ar fi existat stalpii de iluminat, as putea spune ca ma aflu intr-o poveste, un personaj in propria poveste…o poveste uneori calma uneori agitata ca tunetele unei furtuni, desenez personaje in gand si le integrez in peisajul odihnitor, adaug si scot personaje cu viteza ametitoare, da uneori sunt prea vulcanic :)… Razele soarelui ma invalui placut, ma simt bine, odihnit si fascinat … cat de multe iti poate oferi un loc, care aparent nu il cunosteai, dar care era prezent in gandurile tale, ca intr-o poveste de mult scrisa.
Ajung intr-un “luminis”, iarba putin inalta si coloritul diferit al copacilor iti da o stare de bine, ca intr-un tablou perfect, nu stii ce sa mai adaugi sau sa scoti, natura si indemanarea omului, crease o oaza de liniste, locul unde poti depana amintiri, intr-un dialog cu tine, locul unde poti construi vise, sau unde poti trece in revista realizarile, locul unde te poti linisti si vedea de ce ti-ai frant “aripile”, aici doar cu tine poti vedea ca niciodata nu poate fi prea tarziu decat in foarte putine lucruri si ca prea tarziu poate fi atunci cand nu incerci nimic, cu siguranta poti gasi asemenea locuri si unele cu mult mai frumoase… In calatoria ta prin viata, poti gasi orice … depinde doar de tine ce alegi sa vezi, sa simti, sa experimentezi si sa traiesti.
PS: Si daca vreo data gandurile noastre se vor intalni in Parcul Tineretului, Calatorule m-as bucura sa-mi spui experienta ta!
Va doresc o viata linistita si plina de zambete!
0 Comments