Inchid usa, cobor repede scarile blocului si ma indrept spre metrou. Forfota de la metrou te trezeste imediat la realitate, te tine in priza, orasele mari iti dau imediat un alt ritm, daca nu intri in ritm imediat esti inghitit.
Privesc, fac jocuri imaginare, adaug sau scot personaje fascinat de privelistea ce mi se ofera in jur, oare cum e sa traiesti intr-un oras mare, dar intr-o tara straina? Atunci imi vine in minte Doru… daaa… el e personajul perfect…fara sa creez o poveste el insusi e o poveste. Cu siguranta Caragiale l-ar fi iubit. La inceput timid sanctiona orice “abatere” Columbofila, in cercul lui de prieteni, pe pagina de facebook si in grupurile care activa. Treptat si-a largit aria dar mereu atent sa aiba destule argumente pertinente. Nu am vazut situatie sa fie luat pe nepregatite.
Ca un facut gaseste periodic uneori zilnic, cate ceva sa ne faca ziua frumoasa, si noi cei drept ii aruncam mingea la fileu, nu-l lasam, atunci cand avem timp cu siguranta o facem :). Wyo cel putin ma amuz teribil, are naivitatea copilului venit in prima zi de scoala, cand adreseaza intrebarile, daca nu l-as cunoaste in secunda aia as spune ca asa gandeste. As fi prea dur sa zic ca Doru sanctioneaza mereu prostia, dar cu siguranta nu lasa pe nimeni din preajma lui “sa sara gardul” :). Si ca un facut “intepaturile” noastre naive de cele mai multe ori il fac pe cel vizat sa greseasca mai mult :).
Da Doru, probabil daca nu ar fi existat, cu siguranta noi cei din jurul lui l-am fi inventat, are un fel aparte de a face educatie de a returna ceva societatii si locurilor care cu siguranta se gandeste cu drag. Nu cred ca ar vrea sa fie “locomotiva” care ar trage pe altii dupa el, dar cu certitudine deschide mintea altora sa priveasca de doua ori cand isi aleg liderii. Bunul simt care cu greu il mai intalnesti astazi la oamenii simpli de la tara si nici acolo nu cred ca mai gasesti intr-un numar prea mare, are un zambet siret dar nu rautacios – privirea omului care a trecut prin multe.
Ma frapat deschiderea lui cand ii ceri un sfat, are atitudinea unui pedagog senior plin de ingaduinta, atunci poti vedea adevarata “fata” al lui Doru.
Vocea care anunta statia de metrou unde aveam sa cobor, ma readuce rapid la realitate, urc cele cateva trepte ale statiei de metrou zambind cu gandul la “victimile” lui Doru. Unii au inteles, altii ii trimit diferite “urari”, important ca a avut cine sa le arate unde si cum gresesc si intr-o forma amuzanta.
Ma indrept bine dispus spre birou, o straduta calma, ne salutam ca intr-un ritual cu ceilalti vecini, mereu matinali, portari, oameni de afaceri, proprietari, pensionari, as putea spune ca suntem in “Take, Ianke şi Cadîr” – in fiecare dimineata acelasi ritual placut :).
Imi dau seama de ce a ales sa plece Doru si mai tarziu si eu, probabil ne vom intoarce in locurile copilariei noastre dar cu siguranta nu vom mai accepta orice :).
Va doresc o viata linistita!
0 Comments