Te simt ca un inger si asta imi da putere sa merg mai departe. Înainte sa fac pasi stiu ca mai intai iti spun tie si mai stiu ca orice as alege ma gandesc sa aleg varianta corecta, pentru ca asa ai alege tu, pentru ca tu m-ai invatat sa fiu un om corect, mi-ai dat atata putere incat nu as mai putea sa aleg altceva decat sa fiu un om onest.
Imi indrept pasii spre biserica Cutitul de Argint, dar amintirile ma rascolesc, mai fusesem acolo de zeci de ori dar niciodata nu simtisem asta, imi aduc aminte de toti cei care au avut o influenta si mi-au ghidat pasii in viata, multi dintre ei plecati in lumea celor drepti, ma simt ca intr-un vartej, dar atat de bine incat ma simt ca un fulg.
Simt o lacrima cum se rostogoleste pe obraz si o sterg repede suparat pe slabiciunea mea, imi grabesc pasii … intarziasem, dimineata asta era altfel, eu care nu intarziasem niciodata acum ajungeam cu 10 minute mai tarziu, lacrimile se rostgolesc si nu mai fac nici un efort sa le ascund, am sa va aprind cate o lumanare  pentru fiecare dintre voi … dragii mei … si tie unchiule asa cum ti-am promis!
Intru in curtea bisericii si gandurile imi fug in raiul copilariei mele, se opresc pe dialogrile de mult traite:
– Auzi…ti-a trimis ceva bunica, vii?
– “Stai ca mai am ceva de mesterit la zmeul asta, vii sa ma ajuti? sau ramai priponit in usa ca un ratoi?”
– Stai sa pun astea pe masa, dar tu nu ai fost niciodata grabit, pentru cine faci zmeul?
– “Nu e pentru tine, iti place? nu e mai frumos ca al tau!”
– O spui tu asa … sa ma simt eu bine si al meu e cel mai mic! Nu mi-ai facut niciodata nici un zmeu mai mare, lor le faci … mie nu mi-ai facut niciodata!
– “Pentru ca tu esti cel mai mic si oricum ale tale au zburat cel mai sus!”
– Pai gata nu mai sunt atat de mic, vreau sa-mi faci un zmeu mai mare!
– “Stii pustiule, daca nu mai esti mic, nu ai nevoie de zmeu!”
– Nu-mi mai spune pustiule, nu auzi ca am crescut mare? o spun zambind si aranjez toate pe masa, mai aproape de el.
– “Pustiule daca eu nu am sa mai fiu…ai sa vii sa-mi pui si mie o lumanare? ai sa vii sa ma vezi?”
– Pai cum sa te vad? si nu cred ca vrei sa vorbim acum despre lumanari…si nu-mi mai spune pustiule,,,auzi am crescut mare!
– “Si te grabesti sa fii si mai mare nu? unde ma rog te grabesti?”
– Auzi unchiule? tu nu ai avut copiii, dar ai facut zmeie pentru toti copiii, cred ca ai fi strans o mica avere, o spun amuzat parca facusem cea mai buna gluma.
Vad o lacrima cum se rostogoleste pe obrazul lui si imi dau seama ca vorbele mele il rascolesc, il iau de umeri si incerc sa pastrez zambetul, dar ma urasc pentru vorbele mele.
– Uite promit! Promit ca imi voi aduce aminte de tine! Pentru cand ne faceai zmeie pentru toti. Și tu nu ai murit sa-ti aduc lumanari!
– Cat te-au tinut inchis dupa razboi?
– “Nu e o poveste pentru tine!”
– Te-au batut comunistii?
– “Doar faptul ca nu am mai putut fi profesor, mi-au interzis asta atunci, doar asta ma doare! Si nici Anuta nu a mai putut fi functionar! de atunci familia noastra era doar o familie de chiaburi!
– Bunica nu a regretat prea mult asta si cand povesteste spune ca doar Toni daca ar fi trait ar fi fost multumita.
Vad lacrimi cum se rostogolesc pe obrazul lui, si spune cu tonul lui bland, dar vad ochii cum stralucesc parca ar fi o scanteie ce pleaca spre nicaieri, spre o lume doar de el stiuta:
– “Familia asta i-a dat tot ce avea ea mai bun si ei doar ne-au batut si umilit, Toni era diferit de toti…acum ne uitam doar la niste medalii”
– Te-au tinut mult inchis? insemana ca esti detinut politic? Si oamenii te admira, toti vorbesc despre tine, dar vorbesc in soapta.
– “Ne-au tinut pe toti patru luni. Au luat tot ce au putut dar nu a putut sa ne ia Demnitatea si nici Onorea! Si oamenii iti admira curajul nu si ce-ai pierdut!”
– Ai fost indragostit?
– “Da dar nu am m-ai vazut-o de atunci!”
– Nu te-a asteptat ea sau nu ai mai cautat-o tu? Daca nu te-a asteptat, cred ca nu te-a iubit!
– “Numai vorbi prostii si nu vorbi despre oameni pe care nu-i cunosti!”
– “Deci ai sa vii sa pui o lumanare?” imi arata spre masa de lucru “uite eu zbor odata cu ele si o parte din inima mea e acolo sus!”
– Cred ca am sa vin, vrei sa-ti promit?
Slujba de pomenire aproape se incheie, se prelinge o picatura de ceara… ca o lacrima … si o las sa cada.
– Pentru ce ati pus tricolorul la lumanare?
– “Pentru stramosii nostri! Pentru patrioti nu pentru patrihoti!” zambeste larg, dar se simte durerea din ochii lui. Stiam ca nimic nu-i va stinge acea durere si as fi inteles orice, chiar si ura as fi inteles din acei ochi.
Ma simteam liber si simteam ca plutesc langa îngerii mei … o zi frumoasa de toamna, dar ma rascolise atat de mult și parca rescria fiecare molecula din mine.

Categories: Doar Eu

Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock, din 2017 de cele mai multe ori ascult aceasta muzica pe bicicleta si uneori alergand prin parcuri. As putea spune ca am descoperit sportul la 46 de ani, frumoasa varsta :) Cu toate astea nu mi-e rusine sa ascult muzica de fanfara, e muzica ce am auzit-o pe meleagurile mele. Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. De multe ori am fost criticat ca privesc doar in alb si negru, dar nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *