In Memoriam George! Despre porumbei si nu numai.

Ma aflam in microbuzul ce se indrepta spre Pitesti, a doua zi incepea Expo UCPR 2017 – Pitesti, ARGES. Priveam absent la peisajele ce se derulau de o parte si de alta a autostrazii Bucuresti-Pitesti. Aveam sa il intalnesc pe Wyo si pe Daniel, de asemenea trebuia sa fiu aproape de Stefan – Stefan incepea un nou proiect Columbofil – Stefan un sustinator inrait in ce priveste distantele lungi in sportul Columbofil, nu face rabat de la nimic, lupta pentru crezul sau si in cele mai multe cazuri a reusit. Unul din pionerii maratonului Columbofil, un strateg in ce priveste arta de a fi Columbofil, m-a invatat aproape tot ce stiu despre Columbofilie…

Se insera microbuzul lasa in urma sate indepartate; priveam luminitele ce parca dansau, trecuse mai bine de noua luni de cand porumbeii se aflau doar in amintiri; imi lipsea partea asta, cat de mult imi lipsea… oare sunt bine?…Da cu siguranta da, Wyo e un crescator excelent, va avea grija ca si de porumbeii lui, asa cum il cunosc, cu siguranta ii iubeste ca si pe ai lui.

Ajung la Pitesti, ma intalnesc cu Wyo, eram Prieteni, colaboram dar nu ne vazusem niciodata, asa cum frumos o spune el: “Si retine, nimic nu-i intamplator!”; aveam aproape toata “matca”(porumbei de reproductie) la el, cele mai bune pasari se aflau la el, e unul din putinii Prieteni de suflet si nu as schimba cu nimic asta!

Mergem impreuna sa il intalnim pe Stefan si sporovaim despre viata, despre porumbei, despre lucrurile cotidiene.

Intalnirea a fost un sir lung de discutii Columbofile, cuvantul de ordine maraton 🙂 si gasirea unei formule care sa nu avantajeze pe nimeni, indiferent de zona de distanta si grad de dificultate a zonei, pentru crescatorii participanti la concursurile de peste 900-950 km.

Multi ma intreaba ce sunt concursurile de porumbei? Ducem porumbeii la n km fata de casa, sunt eliberati si ei(porumbeii) se intorc acasa. Sunt reguli stricte in Sportul Columbofil, porumbeii sunt transportati in masini speciale, exista o comisie de imbarcare, fiecare porumbel are un inel si cip unic, pe baza lor se intocmesc fise de imbarcare, cand ajunge acasa porumbelul e cronometrat cu un ceas specializat si in functie de timp si distanta parcursa se intocmesc clasamente…simplu nu? – stiu ca uneori enerveaza cuvantul asta “simplu” 🙂 dar nu ai nevoie de nu stiu ce studii sa intelegi fenomenul 🙂

A doua zi mergem la Expo UCPR 2017, stau ca pe “ace”, ma indrept spre zona porumbeilor castigatori la categoria maraton, sunt porumbeii care ma intereseaza si incerc sa nu imi incarc timpul cu altceva. Imi staruia o intrebare in minte dar Wyo ma salveaza

– “Vrei sa mergem la porumbei?”
– Cu siguranta da – raspund eu

Ne indreptam spre crescatoria lui Wyo, vorbim despre lucruri minore ca sa treaca timpul, incerc sa-mi maschez emotiile…

Gandurile imi fug la 2016…Code 1138 km distanta aeriana, da o etapa care nu o voi uita asa usor…

Pe 31 Mai 2016, vestea venise ca un traznet, era 6 dimineata… “A murit George”…imi fusese mai mult decat Prieten, nu eram doar cumnati, ma simteam atat de neputincios ca nu poti face nimic, incat ma enerva la culme linia asta subtire dintre viata si moarte.

Nu aveam obiceiul sa pun nume la porumbei, nu ma atasam prea mult de unul anume, daca te atasezi prea mult iti faci asteptari, sunt pericole la tot pasul, vorba lui Stefan …”vrei sa pastrezi un porumbel, baga-l la matca, daca nu baga-l la zbor…”

Pe cat de dificil a fost acel an 2016, pe atat de bine au venit porumbeii, vant, canicula, ploi torentiale, au venit nesperat de bine. Se vedea clar porumbeii mei erau claditi pentru conditii dificile, scopul era atins, un proiect de 4 ani si incepea sa se vada roadele.

Pentru prima data aveam sa pun nume unui porumbel…fratele lui locul 50 categoria record la UCP; fiul lui cel mai constant porumbel din crescatoria mea, frati cu el oferiti cadou colegilor din diferite zone isi aratau clar valoarea la etapele grele cu vant din fata si nu numai.

Cel mai bun porumbel din crescatoria mea avea sa poarte numele de “George”. Din ziua aceea “George” nu era doar un nume.

Era o etapa nici grea nici usoara un pic mai mult de 900 de km, a fost canicula pe tot traseul in ziua imbarcarii; deci vor merge doar pe canicula…macar sa aibe apa suficienta…imi zic in gand….

In ziua lansarii vant din fata si dupa, timp de 3-4 zile pe toata zona Moldovei ploi torentiale si furtuni, clasez mare parte din porumbeii imbarcati, doar doua pasari lipsa din 23; “George” claseaza, fiu si fiica claseaza si ei primii 2 la mine si in primii 20 pe lansare…super bine…

Code 1138 km – 10.07.2016,  3 pui din “George” prind clasamentul, imi spun in gand “super bine”. “George” soseste spre pranz e singura etapa neclasata dar isi dovedise deja puterea de reproducator.

Sacait probabil de insistenta intrebarii mele, Stefan mi-a zis intr-o zi “…nu trebuie sa cauti tu cel mai bun porumbel, cand o sa apara vei sti…o sa-ti bata el la usa…”

Usor enervant “George” e un porumbel calm, parca impunea respect, niciodata nu s-a batut pentru boxa sa, cand aparea “intrusii” dispareau 🙂 …e porumbelul care m-a fascinat toata cariera lui de zburator, se incadra perfect cerintelor mele, nu avea nici o problema la etapele super grele, venea parca de la un antrenament.

Dau cu mana, parca pentru a trage o perdea invizibila…tresar am ajuns la crescatoria lui Wyo…emotiile parca da sa sparga inima din piept… Toti porumbeii mei aratau impecabil, fac eforturi sa nu-mi dea lacrimile…ma simt ciudat…ma simt acasa …dar intr-un loc strain…Wyo reduce tonul si intensitatea intrebarilor parca simtind emotia mea…si de cele mai multe ori ma lasa singur cu favoritii mei…revederea e devastatoare…pentru mine Columbofilia aproape devenise un crez…trec prin fata ochilor secventa dupa secventa toate etapele din “viata” mea Columbofila… o viata de om …mai bine de 30 de ani…cu toate astea nu ma simteam batran…as mai putea arata cate ceva, gandesc eu zambind :)…de fapt nu concurez cu nimeni…doar cu mine…acelasi crez ..de ani buni … mai bun decat cel de ieri si cu mult mai bun maine decat cel de astazi!

Categories: Doar Eu

Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock, din 2017 de cele mai multe ori ascult aceasta muzica pe bicicleta si uneori alergand prin parcuri. As putea spune ca am descoperit sportul la 46 de ani, frumoasa varsta :) Cu toate astea nu mi-e rusine sa ascult muzica de fanfara, e muzica ce am auzit-o pe meleagurile mele. Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. De multe ori am fost criticat ca privesc doar in alb si negru, dar nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

2 Comments

Ioana · August 23, 2018 at 12:44 pm

Felicitari!!

    Adrian · August 23, 2018 at 12:48 pm

    Multumesc Ioana!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *